[Note: this beautiful confession of faith was published on Fr. Trifa’s facebook page. He is a Lutheran pastor serving in Romania. In reverse order from his original post, the English appears first, then the Romanian.]

The moment “zero” for me was when I realized that is no “personal relationship” with God outside of the Means of Grace that are administered by divine mandate by the Church of Christ. God works our salvation through the preaching of the Gospel and the administration of the Sacraments, and this holy work has been entrusted by our Lord Jesus Christ to his Holy Church. That is why a real Lutheran cannot live his life outside the Church. A Christian must be in Church just as a sheep must be part of the flock. Only in the Church are we "one flock and one shepherd" (Jn 10:10).

Understanding that God works only through the Means of Grace - this being a fundamental teaching of the 16th Century Lutheran Church - I could better see the distinction between the Confessional Lutheran Church and the rest of the Protestant and Neo-Protestant Churches and between the role of the pastor in The Confessional Lutheran Church and the rest of the Protestant and neo-Protestant Churches.

If the Protestant and Neo-Protestant Churches are “religious academies” in which all believers are teachers of the Bible who participate in theological debates, the Confessional Lutheran Churches is the places where heaven descends to earth in the presence of Christ who comes to us in preaching the Word, in Absolution and in Lord’s Supper to bring us the forgiveness of sins by the ordained pastors of the Church who serve the Liturgy “in the person of Christ”. That is why the Liturgy is “divine” because Christ himself is the liturgist, the preacher and the celebrant of the Lord’s Supper. The pastor called and ordained by God himself through his Church is nothing but a tool of Christ as we read: “As the Father hath sent me, even so send I you.” (In.20,21).

Christ comes in a “personal relationship” with the Christian through the Church, through the pastor called and ordained in his Holy Church where the Liturgy is celebrated. Thus, the Lutheran pastor is not a “Bible teacher” or a “counselor in Bible” as he is in the rest of the Protestant and Neo-Protestant Churches, but in the Confessional Lutheran Church the pastor is: “the mouth and the hand of God” through which our Lord Jesus Christ shares with us all the benefits of his death and resurrection. When the pastor of the Church speaks the sermon, it is Christ himself who speaks. When the pastor of the Church speaks the words of Absolution, it is Christ himself who speaks. When the pastor of the Church utters the words of consecration of the Lord’s Supper, Christ Himself is the one who speaks them, which is why the Lord’s Supper brings us what the words say: “the body and the blood of Christ”. When the pastor of the Church offers us to eat and drink the body and the blood of our Lord, Christ Himself is the one who offers himself to us. That is why we preach the forgiveness of sins because Christ Himself comes in the Liturgy of the Church and proclaims to us the forgiveness of sins. That is why we trust that we are forgiven. Because this proclamation of the forgiveness of sins does not come from a man but from Christ himself through a man called and ordained by Himself through His Church.

This is how I understood that the Confessional Lutheran Church is not a Christian “agora” but is the Kingdom of God here on earth, and the Lutheran pastor is not a “Christian scholar” or a “teacher” but he is the tool by which the Kingdom of Christ comes to us through The Pastoral Office of the Christian Church. Through the Pastoral Office, the Church of all times and in all places fulfils its mandate which says: “Go and make disciples of all nations, baptizing them in the name of the Father and of the Son and of the Holy Spirit” (Mt.28,19) .

Where the Means of Grace are lacking, the Church becomes only an “academy” or a place of “workshops” and the Pastoral Office is replaced by an “academical chair”. It is obvious why the rest of the Protestant and Neo-Protestant Churches preach that salvation really exists outside the Church and is not related to the Church. This is because in their view, the Church is not the place where salvation is manifested but is only a place where people gather to discuss about salvation. For them, the Church is not the place of God's presence in a salutary way, but it is a place of debate on matters regarding God. For them, the Church is not the place where the Word (Logos) comes in person to us, but only the place where we speak about God. But we can speak about God anywhere but not necessary in Church. That is why the Reformed, Presbyterians, Baptists, Pentecostals, Adventists, and all other neo-Protestants are not dependent on the Church at all, and their lives can be lived completely outside the Church. Because they are all Bible teachers and they can debate on God everywhere. They don’t need a Church to talk about God.

The church I serve is not an “academy”, it is not a “concert hall”, it is not a “workshop” place, it is not an “amusement park” but it is the place where our Lord Jesus Christ comes to us in his Kingdom and he offers us the salvation by grace through the Means of Grace administered by his Church through the Pastoral Office, that is, through the mouth and hands of those called and ordained as pastors. Where is the Pastoral Office there are the Means of Grace - the preaching of the Gospel, the proclamation of the Absolution and the administration of the Sacraments - and where are the Means of Grace there is the true Church outside of which there is no salvation.

Rev. Sorin H. Trifa

Momentul "zero" pentru mine a fost acela în care am înțeles faptul că nu există "relație personală" cu Dumnezeu în afara Mijloacelor Harului care sunt administrate prin mandat divin de către Biserica lui Cristos. Dumnezeu lucrează mântuirea noastră prin predicarea Evangheliei și prin administrarea Sfintelor Sacramente iar această lucrare sfântă a fost încredințată de către Domnul Isus Cristos Sfintei sale Biserici. De aceea Lutheranul nu își poate trăi viața în afara Bisericii. Creștinul trebuie să fie în Biserică exact așa cum oaia trebuie să fie parte din turmă. Doar în Biserică suntem "o singură turmă și un singur păstor" (In.10,16)

Înțelegând faptul că Dumnezeu lucrează doar prin Mijloacele Harului - această fiind o învățătura fundamnentală a Bisericii Lutherane din Secolul al XVI-lea - am putut să văd mai bine distincția dintre Biserica Lutherană Confesională și restul Bisericilor Protestante si Neo-protestante dar și distracția dintre un pastor Lutheran confesional și restul pastorilor protestanți respectiv neo-protestanți.

Dacă Bisericile Protestante și cele Neo-protestante sunt niște "Academii religioase" în care toți credincioșii sunt adevărați profesori ai Bibliei care participă la dezbateri teologice, Bisericile Lutherane Confesionale sunt locurile unde cerul coboară pe pământ în prezența lui Cristos care vine la noi în redicarea Cuvântului, in Absoluțiune și în Euharistiei pentru a ne aduce iertarea păcatelor iar pastorii Bisericii slujesc Liturghia "în persona Christi". De aceea Liturghia este "dumnezeiască" deoarece Cristos însuși este liturgistul, predicatorul și celebrantul Euharistiei. Pastorul chemat și ordinat de către Dumnezeu însuși prin Biserica sa, nu este alt ceva decât unealta lui Cristos după cum citim: "Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.” (In.20,21).

Cristos vine intr-o "relație personală" cu creștinul prin pastorul chemat și ordinat în Sfanta sa Biserica acolo unde este celebrată Sfânta Liturghie. Astfel, pastorul Lutheran nu este un profesor de Biblie sau un îndrumător în studiul Bibliei așa cum este în restul Bisericilor Protestante si în cele Neo-protestante ci în Biserica Luterană Confesională pastorul este "gura și mana lui Dumnezeu" prin care Domnul Isus Cristos ne transmite toate beneficiile morții și Învierii sale. Când pastorul Bisericii vorbește predica, Cristos însuși este cel care vorbește. Când pastorul Bisericii vorbește cuvintele Absoluțiunii, Cristos însuși este cel care vorbește. Când pastorul Bisericii rostește cuvintele de consacrare ale Euharistiei, Cristos însuși este cel care le vorbește de aceea Sfânta Euharistiei ne aduce ceea ce cuvintele spun: trupul si sangele lui Cristos. Când pastorul Bisericii ne oferă sa mâncăm și sa bem trupul si sangele Domnului, Cristos însuși este cel care ni se oferă nouă pe sine. De aceea predicăm iertarea păcatelor pentru că însuși Cristos vine în Liturghia Bisericii și ne proclamă iertarea păcatelor. Iată motivul pentru care noi avem toată credința că suntem iertați. Pentru că proclamarea această nu vine de la un om ci de la Cristos însuși printr-un om chemat și rânduit de el însuși prin Biserica sa.

Asa am înțeles faptul că Biserica Lutherană Confesională nu este o "agora" creștină ci este Împărăția lui Dumnezeu aici pe pământ iar pastorul Lutheran nu este un "învățat crestin" sau un "profesor" ci este unealta prin care Împărăția lui Cristos vine la noi prin Oficiul Pastoral al Bisericii Creștine. Prin Oficiul Pastora, Biserica din toate timpurile si din toate locurile iși împlinește mandatul care spune: "Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh" (Mt.28,19).

Atunci când Mijloacele Harului lipsesc, Biserica devine doar o "academie" sau un loc al "workshop-urilor" iar Oficiul Pastoral este înlocuit de "catedră". Este evident de ce restul Bisericilor Protestante si Neo-protestante predică faptul că mântuirea există în afara Bisericii și nu este legată de Biserică. Aceasta deoarece în viziunea lor Biserica nu este locul unde se manifesta mântuirea ci este doar un loc unde oamenii se adună ca să discute despre mântuite. Pentru ei Biserica nu este locul prezenței lui Dumnezeu într-un mod mântuitor ci este un loc de dezbatere al unor chestiuni despre Dumnezeu. Pentru ei Biserica nu este locul unde vine Cuvântul lui Dumnezeu în persoana sa ci doar locul unde se cuvânteazå despre Dumnezeu. Dar despre Dumnezeu se poate cuvânta absolut oriunde. De aceea reformații, presbiterienii, baptiștii, penticostalii, adventiștii și toți ceilalți neo-protestanți nu sunt deloc dependenți de Biserică iar viata lor poate fi trăită complet în afara Bisericii. Pentru ca ei sunt cu toții profesori ai Bibliei și pot dezbate oriunde despre Dumnezeu. Nu este nevoie de Biserica pentru a povesti despre Dumnezeu.

Biserica pe care eu o slujesc nu este o "academie", nu este o sala de "concerte", nu este un loc al "workshop-uri", nu este un "parc de distracții" ci este locul unde Domnul Isus Cristos vine la noi în Împărăția sa și ne oferă harul sau Mântuitor prin Mijloacele Harului administrate de către Biserica sa prin Oficiul Pastoral, adică prin mâna pastorilor chemați și ordinati. Acolo unde exista Oficiul Pastoral există Mijloacele Harului - predicarea Evangheliei, proclamarea Absoluțiunii și administrarea Sfintelor Sacramente - iar acolo unde există Mijloacele Harului există Biserica în afara căreia nu există mântuire.

Rev. Sorin H. TRIFA